Family Guy Motivational Video

Salut

După o perioadă scurtă de pauză cauzată de lipsa unui subiect oarecum interesant (nici cu asta nu ma prea mândresc, dar din lipsă de altceva...) m-am întors cu o postare. Am găsit un filmuleț din ”Family Guy” care m-a făcut să mă regăsesc într-un cal (nu perverșilor, nu la aia m-am referit):

Mi se pare super amuzant, din cauză că am trecut și eu recent printr-o problemă la picior (tot dreptul, ca și calul) din care încă nu sunt refăcut 100%. Mă întreb cum ar fi fost să mă testeze și pe mine șeful dacă sunt refăcut (m-ar fi pus să car în spate 2 x UPS ?) (probabil gluma asta o s-o înțeleagă doar cei care știu în ce domeniu lucrez). Ar fi fost cu siguranță un moment în care s-ar fi auzit muzică patriotică pe fundal, totul s-ar fi mișcat cu încetinitorul, aș fi ridicat privirea din pâmânt (ați văzut ”Men of Honor” cu Robert de Niro și Cuba Gooding Jr ? Ei, ceva de genul), l-aș fi privit în ochi, m-aș fi gândit la viitorii mei copii pe care ii voi învăța să urască pe Dinamo (serioux vorbesc!) (ok, gluma asta o s-o ințeleagă și mai puțini) și aș fi spus cu mândrie și cu o lacrima pe obrazul stâng (pentru dramatic effect): ”Nu, vă rog, puneți-l pe Călin să care că el e mai mare și se pricepe, eu sunt mic și mă doare piciorul și nu vreau să-l car :(” -- true story! (ok, asta clar o s-o înțeleagă maxim patru persoane)

Serios acuma, nu poate ieși niciun discurs motivațional despre cum trebuie să trecem peste probleme vieții, să le infruntăm și să fim un model pentru cei din jur, doar privind acest filmuleț, dar măcar râdem puțin. Vizionare plăcută!

Moarte la Vancouver !

Nu ştiu câţi dintre voi ştiţi, sau pe câţi interesează, dar au început Jocurile Olimpice de Iarnă de la Vancouver. Şi au început cât se poate de prost: vineri, în timpul antrenamentelor de la proba de sanie, sportivul georgian Nodar Kumaritashvili a suferit un accident mortal. Acuma, nu cred că aţi auzit vreunul de el, poate doar cei care urmăresc sporturile de iarnă. Eu unul nu am auzit de el până nu am citit azi ştirea pe un site românesc de sport al cărui nume nu vreau să-l spun pentru că site-ul mă dezamageşte foarte tare şi nu vreau să-i fac reclamă. Ideea postului de azi este de a vă relata pe scurt cam care e faza cu accidentul ăsta şi de a vă cere părerea. Pentru că sunt curios ce credeţi.

Aş fi vrut să vă arăt filmuleţul cu accidentul, dar este destul de brutal şi mai bine vă las să-l căutaţi voi dacă vreţi să vedeţi un asemenea accident. Într-una din curbe, unde se pare că viteza atinge 140 km/h, sportivul a pierdut controlul şi a zburat pur şi simplu de pe sanie, izbindu-se de un stâlp. Au venit rapid medicii, dar nu au mai putut face nimic, sportivul pierzându-şi viaţa.

Şi acuma, discuţia. Cine de vină? Ancheta oficială spune că de vină este sportivul. Că nu a "pilotat" bine, că nu a apreciat bine viteza, curba, etc. Se muşamalizează ceva? Sau au dreptate? Unii spun că ar fi pista şi organizatorii de vină. Cu o zi înainte, au avut probleme doi sportivi români. Or fi fost tot ei de vină că nu au ştiut să piloteze. Ştie cineva să piloteze acolo? Bănuiam că sunt totuşi sportivi buni dacă au ajuns la Olimpiadă, dar poate că acuma oricine poate ajunge, cine ştie... Alţii spun că trebuia pusă o plasă (cum se procedează la schi), dar oare ajută o plasă la vitezele alea? Se poate vorbi mult despre ce se putea şi ce nu se putea face.

Aştept părerea voastră despre accident. Cine credeţi voi că a fost de vină. Şi de ce.

(sursă poză/photo source: Gazzetta dello Sport) 

AV-TARi !

În sfârşit am văzut şi eu deja celebrul Avatar. L-aş fi văzut mai repede dacă nu aveam problema cu ghipsul, aşa că a trebuit să aştept până luni să-l văd. Şi pe măsură ce trecea timpul, tot mai multă lume îl vedea, tot mai multă lume îl lăuda, şi astfel aşteptările mele de la film au atins cote alarmante. Presimţeam că voi fi puţin dezamăgit, dar am încercat totuşi să urmăresc filmul şi să-l analizez cât mai obiectiv, pentru că multă lume mi-a cerut părerea sinceră despre el şi nu vreau să dezamăgesc. Înainte de a începe să scriu, vreau să vă aduc aminte că este o părere pur personală, fără să încerc să spun că este ceea ce trebuie să credeţi voi despre film. Pentru că fiecare a văzut filmul acesta cu alţi ochi (şi nu mă refer la albastru - roşu).

Bun, să vedem de ce Avatar, spun unii, este cel mai bun film din toate timpurile. Pentru că au fost mulţi care au spus acest lucru. Efectele video sunt foarte frumoase şi foarte bine făcute. Trebuie să recunosc că au fost cele mai frumoase efecte care le-am văzut într-un film în ultimii ani. Dar, unde-i acea tehnologie magistrală de care vorbea toată lumea? Acea tehnologie aşteptată de James Cameroon timp de 15 a lăsat de dorit. A fost un film 3D, cu efecte 3D, dar nu a fost cu nimic mai special efectul 3D faţă de orice alt film. Efectele dinamice 3D, care să te facă să te simţi ca şi cum ai fi în film, mi s-a părut că au lipsit în totalitate.Pentru cei care nu au mai văzut filme 3D până la Avatar, înţeleg entuziasmul şi "nebunia după 3D" cauzată de film, însă pentru ceilalţi, nu a fost ceva care să-ţi taie respiraţia. Una peste alta, la capitolul "Audio-Video" filmul stă bine. Aş fi nebun să spun că nu arată bine. Însă cred că se putea mai bine.

Dar, un film, nu stă doar în AV. Unii spun că acest film este apreciat la adevărata lui valoare doar în 3D. Păi, cum poţi spune despre un film că este cel mai bun din toate timpurile doar 3D? 2D ce se întâmplă cu el? Părerea mea este că un film bun trebuie să fie la fel de bine apreciat şi 3D, şi 2D, poate chiar şi color, şi alb negru. Pentru că la un film trebuie apreciate şi analizate, pe lângă imagine, şi scenariul, personajele, interpretarea actorilor, intrigiile, regia...

Scenariul a fost cel care m-a dezamăgit cel mai mult. S-a lucrat atât de mult pentru un asemenea scenariu? Se vorbeşte de 15 ani. 15 ani pentru o poveste în care americanii atacă o regiune pentru a-i fura resursele naturale? Nu am văzut asta deja la televizor, în cadrul războiului din Irak? A fost destul de recent, sigur toată lumea ştie despre ce vorbesc. Şi povestea, e atât de asemănătoare în esenţă cu "The Last Samurai" încât m-aşteptam să sară Tom Cruise din tufiş să se bată cu soldăţeii. Pentru cei care nu au vazut  filimul, o să fac un mic rezumat:

*******(Spoiler "The Last Samurai" - săriţi partea aceasta dacă nu doriţi să aflaţi subiectul filmului*******

Tom Cruise este un soldăţel în armata americană, care atacă Japonia. Se bate cu un samurai, îl omoară, este luat apoi prizonier şi ajunge la curtea împăratului. Acolo, după ceva schimb de experienţă\informaţii, adoptă cultura samurailor şi se îndragosteşte, evident, şi de o tipă de pe acolo. În finalul filmului, luptă alături de liderul noului clan din care face parte împotriva foştilor "fraţi". Liderul moare (culmea, în ambele e împuşcat), eroul principal supravieţuieşte. Sună cunoscut?

*********************************************************************************

Şi înainte să-mi aud critici despre această comparaţie: dacă nu înţelegeţi termenul "în esenţă", nu are rost să postaţi comentarii pentru că nu o să le accept. O să accept orice critică şi orice argument bun şi o să-l apreciez. Însă fără impresii şi figuri.

Trecând mai departe, la personaje şi actori, nu prea am ce să comentez. Actorii au foarte puţin screen-time. Restul, e CGI (Computer-generated imagery). Motiv pentru care niciunul dintre actori nu a fost nominalizat la Oscar. La niciuna din categoriile destinate actorilor (rol principal masculin/feminin, rol secundar masculin/feminin). Filmul nu a fost nominalizat nici la categoria destinată scenariilor. Se presupune că cei care fac nominalizăriile, se pricep cât de cât la cinematografie, nu? A fost nominalizat la categoriile destinate audio, video, precum şi la regie şi la cel mai bun film al anului. Probabil că va câştiga la cele mai multe categorii, şi le merită pe majoritatea. Nu-mi pot da cu părerea despre celelalte filme pentru că nu le-am văzut. Dar poate voi reveni cu un post după ce se anunţă câştigătorii şi după ce vizionez celelalte filme nominalizate (mă refer doar la categoria "cel mai bun film").

La regie, jos pălăria. James Cameroon a făcut o treabă excelentă. Nu am decât cuvinte de laudă pentru regia filmului bazat pe un scenariu mediocru. A făcut minuni.

Şi totuşi, de ce este Avatar cel mai profitabil film? Marketingul. Cei care au promovat filmul, probabil că pot vinde nisip arabilor şi gheaţă eschimoşilor. Au ştiut cum să vândă excelent un produs şi rezultatele s-au vazut, filmul stabilind recorduri care vor fi foarte greu de depăşit. Dar aşa s-a spus şi despre Titanic şi uite că s-a putut.

Concluzia : "Avatar" este un film bun, cu siguranţă printre cele mai bune filme din ultimii ani. Şi pot doar aprecia faptul că, datorită lui, cinematografia 3D va cunoaşte o dezvoltare importantă în viitorul apropiat. Însă părerea mea este că îşi merită locul în afara topului 20 ca şi rating pe IMDB (nu puteţi să criticaţi un site care are milioane de vizitatori zilnic, şi nu puteţi critica părerea utilziatorilor, majoritatea americani, despre un film de-al lor). "Avatar" nu va ajunge niciodată la nivelul unor filme ca "Godfather" sau "Schindler's List", "The Usual Suspects", "Citizen Kane" sau recentul "The Dark Knight", "Forest Gump" sau "Casablanca", dar va fi acolo sus în istoria cinematografiei, unde îşi merită locul ocupat în momentul de faţă.

Ne-au tras!

Salut!

Am aflat în sfârşit grupa României pentru calificările de la CE 2012 din Ucraina şi Polonia. Cei anti-sport şi anti-fotbal, vor încheia probabil cititul cu acest rând şi se vor întoarce la activităţiile casnice. Cine nu ştie, grupa României arată astfel: Franţa (din nou!), România, Bosnia Herţegovina, Belarus, Albania şi Luxemburg. Bineînteles, primele reacţii ale oamenilor din fotbal au fost: ne batem cu Bosnia pentru locul 2. Interesant. Sunt curios dacă nu cumva şi cei din Albania au spus: ne batem cu România pentru locul 5. Pentru că cei din Belarus sunt sigur că ne consideră outsideri. Şi cine crede că glumesc, haideţi să vedem rezultatele din calificările ce tocmai s-au încheiat:

România a strâns 12 puncte într-o grupă în care pleca cu şansa a doua, în care se bătea cu Franţa pentru locul 1. Am terminat pe locul 5, după Serbia, Franţa, Lituania şi Austria. Şi încă nu am uitat acel umilitor 0-5 din Serbia (pentru cei care nu ştiu, e cea mai dură înfrângere într-un meci oficial în ultimii 42 de ani, de la acel 1-7 în faţa Elveţiei).

Bosnia a terminat pe locul 2 într-o grupă câştigată de Spania, campioana europeană en-titre, acumulând 19 puncte! Printre rezultatele bune obţinute în grupă se numară dubla victorie împotriva Belgiei. La baraj a fost eliminată de selecţionata Portugaliei după două înfrângeri la limită, 1-0.

Belarus a obţinut 13 puncte (da, cu un punct mai mult ca noi!) într-o grupă cu Anglia, Croaţia şi Ucraina.

Să nu ne culcăm deci pe-o ureche şi să credem că avem o grupă uşoară, pentru că va fi foarte greu să obţinem locul 2. Nu trebuie să punem nici Franţa pe locul 1, dar nici Bosnia pe 3 şi Belarus pe 4. Vom vedea la ora jocurilor ce va fi, pentru că momentan, la întrebarea "Mai există ceva pozitiv în fotbalul românesc?", răspunsul este "Da, Adi Mutu".

Să sperăm că peste doi ani şi câteva luni, vom urmări de la o terasă savurând o bere rece, meciurile României de la Campionatul European. Până atunci, hai România!

"Dr. House"? Mai bine zis "Dr. Necunoscut"

Salut!

Ce poate fi mai urât decât nevoia de a merge la spital? În urma cu trei săptămâni, la un meci de fotbal împreună cu colegii din departament, am suferit o mică întindere de ligamente. Aşa se întâmplă, probabil, când informaticienii se cred sportivi şi pun prea mult suflet. Ideea e că a doua zi dimineaţă m-a găsit la Urgenţă, unde piciorul drept mi-a fost pus în ghips de la gleznă până la genunchi. Totul s-a petrecut repede, lumea a fost foarte de treabă, chiar am şi avut un schimb de replici amuzante cu doamna de la radiografie (care mi-a recomandat să mă apuc de şah, că acolo nu-mi rup nimic). Chiar mă gândeam unde erau acele lucruri nasoale care le auzeam tot timpul despre spitalele din .ro.

Şi pe principiul "când cauţi ceva cu lumânarea, găseşti", două săptămâni mai tarziu am fost să mi se scoată ghipsul. Buuun. După multe învârteli în cerc împreună cu colegul meu de cameră, cel care m-a dus acolo pentru că nu prea puteam să mă deplasez singur, ajungem la o doamnă, care, banuiesc eu, era cea care chema medicii pentru pacienţi. Era ceva lume pe-acolo, aşa că mi-am aşteptat frumos rândul fiind foarte bine dispus că scăpam de ghips după două săptămâni de chin. Când prezint scrisoarea medicală, surpriză! Primesc informaţia "medicul X nu este, iar medicul Y nu ştiu cine este, nu pot colabora cu el".. Ok, se mai întâmplă, asta e, să-mi scoată alt medic ghipsul şi gata, totul va fi bine (nicio legătura cu Hi-Q). Da de unde! Se pare că nu putea alt doctor să-mi scoată ghipsul, şi atunci întreb ce trebuie sa fac. Şi primesc un răspuns şi mai interesant "păi urcă la etajul I, du-te la biroul de vis-a-vis de radiologie, şi primul medic care intră acolo îl intrebi ce ştiu de medicul Y. Şi dacă nu ştie, îl întrebi pe următorul, şi tot aşa, până îl găseşti". Wow, nu ar fi mai simplu să mâzgălesc un chip de om pe o cutie de lapte, să-i scriu numele sub poză, să scriu "dispărut" deasupra pozei, şi să vând lapte în faţa spitalului? Poate aş fi avut mai mult noroc să-l găsesc pe medicul misterios. Dar am urcat la etajul I, pentru că eram încă binedispus şi încă aveam încredere în sistemul medical din .ro. Acolo, o doamnă, ne-a luat repede la întrebări: "Ce căutăm şi unde vrem s-ajungem". Nu puteam să-i spun că noi căutăm cutii de lapte, aşa că i-am aratat scrisoarea medicală. Ni s-a spus că unul din doctori este în sală (se presupune că din acel moment, nu mai aveam dreptul să mai întreb de acel doctor) şi că pe celălalt trebuie să-l aştept la parter (aaa, deci există totuşi acel doctor misterios! gata, opriţi vînzarea de cutii!). Mă întorc de unde am plecat şi aştept să vină doctorul. Când la un moment dat, văd un chip cunoscut. O cunoştiinţă de familie. Mă duc glonţ la el, mă recunoaşte, şi îmi spune că mă ajută el in 5 minute (aha, deci se poate să fiu ajutat de alt doctor... ca să vezi...) Mă uit la ceas. Trecuseră 4 ore de când intrasem în spital. După ce s-a întors, în 15 minute eram în maşină în drum spre farmacie să iau cele necesare bunei vindecări a genunchiului.

Concluzia: Nu cele 4 ore de aşteptare inutilă au deranjat, şi nici nu vreau să insinuez că nepotismele şi relaţiile şi cunoştiinţele ajută în spitale (asta se ştie deja, că doar trăim în .ro) Ci atitudinea celor care te pun să-ţi cauţi singur doctorul pe care ei nu-l cunosc şi care te plimbă dintr-o parte în alta ca pe o minge de ping-pong, în condiţiile în care lîngă mine era un barbat pe la vreo 60 de ani, în cârje şi cu piciorul în ghips, care a stat de la 8 pana la 13:30 (când am plecat eu) în picioare şi nu l-a ajutat nimeni. Asta în cazul în care vă intrebaţi cât de mult ajută cei 5.5% de pe fluturaşul de salariu..

New on the market

Salut!

Azi dimineata când m-am trezit, m-am decis să-mi fac în sfârşit blog. Aşa, un mic cadou de ziua mea. Şi iată că a ieşit acest Green Face Blog (pentru cine nu înţelege ce înseamnă, Google Translate vă stă la dispoziţie, plus eventual ceva amintiri de pe la orele de limbă română, unde ne învâţau despre metafore şi alte cele).

Buuuun.. Aceasta a fost intoducerea scurtă, putem să trecem mai departe. Voi încerca să public cât mai des lucruri interesante care merită dezbătute şi aştept şi de la voi idei şi subiecte bune. Ah, şi încă ceva: eu urăsc acea categorie de bloggeri care îşi prezintă propria părere despre un subiect şi apoi încearcă să o impună celorlalţi, ca şi cum doar părerea lor este bună şi toţi ceilalţi suntem proşti şi nu gândim bine şi trebuie să facem ca ei. Aşa că dacă mă voi transforma într-un astfel de blogger, vă rog să mă anunţaţi din timp să închid acest blog şi să mă apuc de altceva (eventual de agricultură, că oricum stăm prost la acest capitol şi orice ajutor e bine venit)

Numai bine!