"Dr. House"? Mai bine zis "Dr. Necunoscut"

Salut!

Ce poate fi mai urât decât nevoia de a merge la spital? În urma cu trei săptămâni, la un meci de fotbal împreună cu colegii din departament, am suferit o mică întindere de ligamente. Aşa se întâmplă, probabil, când informaticienii se cred sportivi şi pun prea mult suflet. Ideea e că a doua zi dimineaţă m-a găsit la Urgenţă, unde piciorul drept mi-a fost pus în ghips de la gleznă până la genunchi. Totul s-a petrecut repede, lumea a fost foarte de treabă, chiar am şi avut un schimb de replici amuzante cu doamna de la radiografie (care mi-a recomandat să mă apuc de şah, că acolo nu-mi rup nimic). Chiar mă gândeam unde erau acele lucruri nasoale care le auzeam tot timpul despre spitalele din .ro.

Şi pe principiul "când cauţi ceva cu lumânarea, găseşti", două săptămâni mai tarziu am fost să mi se scoată ghipsul. Buuun. După multe învârteli în cerc împreună cu colegul meu de cameră, cel care m-a dus acolo pentru că nu prea puteam să mă deplasez singur, ajungem la o doamnă, care, banuiesc eu, era cea care chema medicii pentru pacienţi. Era ceva lume pe-acolo, aşa că mi-am aşteptat frumos rândul fiind foarte bine dispus că scăpam de ghips după două săptămâni de chin. Când prezint scrisoarea medicală, surpriză! Primesc informaţia "medicul X nu este, iar medicul Y nu ştiu cine este, nu pot colabora cu el".. Ok, se mai întâmplă, asta e, să-mi scoată alt medic ghipsul şi gata, totul va fi bine (nicio legătura cu Hi-Q). Da de unde! Se pare că nu putea alt doctor să-mi scoată ghipsul, şi atunci întreb ce trebuie sa fac. Şi primesc un răspuns şi mai interesant "păi urcă la etajul I, du-te la biroul de vis-a-vis de radiologie, şi primul medic care intră acolo îl intrebi ce ştiu de medicul Y. Şi dacă nu ştie, îl întrebi pe următorul, şi tot aşa, până îl găseşti". Wow, nu ar fi mai simplu să mâzgălesc un chip de om pe o cutie de lapte, să-i scriu numele sub poză, să scriu "dispărut" deasupra pozei, şi să vând lapte în faţa spitalului? Poate aş fi avut mai mult noroc să-l găsesc pe medicul misterios. Dar am urcat la etajul I, pentru că eram încă binedispus şi încă aveam încredere în sistemul medical din .ro. Acolo, o doamnă, ne-a luat repede la întrebări: "Ce căutăm şi unde vrem s-ajungem". Nu puteam să-i spun că noi căutăm cutii de lapte, aşa că i-am aratat scrisoarea medicală. Ni s-a spus că unul din doctori este în sală (se presupune că din acel moment, nu mai aveam dreptul să mai întreb de acel doctor) şi că pe celălalt trebuie să-l aştept la parter (aaa, deci există totuşi acel doctor misterios! gata, opriţi vînzarea de cutii!). Mă întorc de unde am plecat şi aştept să vină doctorul. Când la un moment dat, văd un chip cunoscut. O cunoştiinţă de familie. Mă duc glonţ la el, mă recunoaşte, şi îmi spune că mă ajută el in 5 minute (aha, deci se poate să fiu ajutat de alt doctor... ca să vezi...) Mă uit la ceas. Trecuseră 4 ore de când intrasem în spital. După ce s-a întors, în 15 minute eram în maşină în drum spre farmacie să iau cele necesare bunei vindecări a genunchiului.

Concluzia: Nu cele 4 ore de aşteptare inutilă au deranjat, şi nici nu vreau să insinuez că nepotismele şi relaţiile şi cunoştiinţele ajută în spitale (asta se ştie deja, că doar trăim în .ro) Ci atitudinea celor care te pun să-ţi cauţi singur doctorul pe care ei nu-l cunosc şi care te plimbă dintr-o parte în alta ca pe o minge de ping-pong, în condiţiile în care lîngă mine era un barbat pe la vreo 60 de ani, în cârje şi cu piciorul în ghips, care a stat de la 8 pana la 13:30 (când am plecat eu) în picioare şi nu l-a ajutat nimeni. Asta în cazul în care vă intrebaţi cât de mult ajută cei 5.5% de pe fluturaşul de salariu..